Tag Archives: branding

22

amintire de la ZBB de azi. mai avem doar câteva.

tu.deci_fatza02(2)

între Berlin şi Paris

se numeşte Bucureşti.

Una din iniţiatoarele frumosului proiect Bucharest Weekenders, disponibil şi în blogroll-ul nostru, ne semnala un articol mai vechi care puncta asemănările dintre Bucureşti şi Berlin.

Pe hotnews văd acum un alt articol care aduce în prim-plan o mai veche asemuire dintre Bucureşti şi Paris , originalul fiind disponibil aici.

Pe de o parte mă încântă comparaţiile, mai ales când avem de câştigat, şi am zâmbit mândră la citirea articolelor, deşi nu am contribuit cu nimic concret la aceste rezultate.

Pe de altă parte, totuşi, simt că mi-aş dori ca Bucureştiul să fie mişto pentru că e Bucureşti. Aşa cum e el, cu străzi cârpite şi concerte faine, cu cafenele în stradă şi ruine la vedere, cu contrastul între jungla de zi şi feeria de la miezul nopţii, oraş în care încă mai poţi număra seara stelele pe cer, unde cochetăria şi bicicletele îşi fac loc în fiecare primăvară şi unde pe o stradă de la Muncii prinzi cele mai frumoase apusuri.

Lista mea, cu Bucureştiul meu, ne-Paris şi ne-Berlin,vi-o deschid vouă.

Jurnal de campanie- ziua 22

Azi vrem să vă cerem ajutorul (am preluat îndemnul dintr-un comentariu primit aici, pe blog) . Am scris, am întrebat, am postat, am comentat, am vorbit cu oamenii  despre Cum vrei România. Am ajuns la 644 de răspunsuri, dar nu vrem să ne oprim înainte de 1000.

Chiar, brainstorming-uri virtuale se fac? 🙂 Dacă nu, putem începe:  Voi ce aţi mai face pentru promovarea chestionarului?

Încă o dată, mulţumim.

susţinuţi de Eliza Rogalski

Poate aţi observat că la blogroll avem o comunitate foarte mare care susţine România pe facebook – „De ce iubesc România?”.

Are peste 4000 de membri. Pe toţi i-am rugat să ne răspundă la această aparent simplă întrebare. Cum vrei România? Am apelat la însăşi fondatoarea comunităţii, Eliza Rogalski.

Mesajul ei sună aşa:

„Un pas inainte

Dragi prieteni,

Va invit sa luati parte la un experiment de cercetare initiat de una din membrele acestei cauze – Corina Bratu.

Pe scurt, vrem sa aflam de la publicul intern al Romaniei cum si-ar dori sa fie promovata tara lor in exterior, mizand pe implicarea lui pe parcursul campaniei de branding pe care Corina si colegii sai o pregatesc pe baza insight-urilor de la voi.  Suntem peste 4000 de membri ai acestei cauze, „De ce iubesc Romania”, ceea ce da putere si reprezentativitate unui astfel de demers.

Survey-ul este disponibil aici:

http://www.surveypro.ro/Survey.aspx?id=1933a0df-9f47-4353-8a88-93d17eade733

iar rezultatele si alte informatii de interior vor fi publicate pe www.cumvreiromania.wordpress.com

Mai departe, vor rezulta idei pentru care vom gasi impreuna o forma de a le pune in practica, cu sau fara ajutorul autoritatilor, pentru ca, amintiti-va, suntem aici peste 4,000 de romani „pe cont propriu”.

Va multumesc anticipat pentru cele 5 minute in care ati ales sa va ganditi la Romania.”

Mulţumim şi noi. Este o vineri excelentă.
398 respondenţi.

Jurnal de campanie-ziua 5

Ieri, 5 mai, a fost o zi bună 🙂 Asta, în primul rând pentru că le-am trezit interesul celor de la Lume Bună, iar de pe 8 vom avea banner la ei pe site. Mai mult, discutăm chiar de o colaborare pe „Cum vrei România?”. Vom reveni cu detalii.

Am trimis apoi chestionarul domnilor profesori şi doamnelor profesoare din FCRP.Unii dintre ei ne-au răspuns şi ne-au felicitat. Ne-am gândit apoi şi la Metropotam şi le-am scris. Aşteptăm răspuns. A fost contactat şi grupul părinţilor şi prietenilor de familie care au net.

Numărătoarea după ziua 5 arăta 235 de respondenţi.

Ce facem cu brandul de naţiune?

Rolul brandului de naţiune nu este acela de a rezolva problemele de imagine ale unei ţări şi atât, ci de a-i construi o imagine autentică, fundamentată realistic, din care să profite pe termen lung.

După cum bine remarca în 2007 Simon Anholt – „avansarea accelerată a globalizării înseamnă că fiecare ţară, fiecare oraş şi regiune trebuie să concureze cu toate celelalte pentru bucata ei de consumatori mondiali, turişti, investitori, studenţi, antreprenori, evenimente sportive şi culturale internaţionale, dar şi pentru atenţia şi sprijinul media internaţional, sprijinul altor guverne şi al oamenilor din alte ţări.” (Anholt S., 2007, Competitive Identity).

Mai departe de scop, brandingul de naţiune ar trebui tratat ideal ca o componentă a politicii de stat, şi nu ca o altă campanie de comunicare, complet separată de planificări, de guvernare sau dezvoltare economică. Strategia brandului este cel mai bun lucru pe care poate să-l facă o naţiune pentru a-şi atinge scopul pe termen lung prin prin probleme imediate – fie mari, fie mici – care forţează în viaţa de zi cu zi. O lecţie predată de Wally Olins ar fi că „strategia nu este ceva preţios, de păstrat în sertar şi scos la aer din când în când. Nu moare, ea respiră şi trăieşte”. Iar identitatea brandului, vizibilă în fiecare acţiune a organizaţiei, arată lumii, fie premeditat sau nu, care este această strategie.

Mai mult, conform lui Simon Anholt, strategia este susţinută, reluată, şi îmbogăţită prin fiecare act de comunicare dintre ţara respectivă şi restul lumii, ca un balans cultural ce consolidează în timp poziţionarea aleasă. Aceste acte de comunicare includ:

–         tipurile de branduri exportate de ţara respectivă

–         autopromovarea pentru comerţ

–         turismul

–         atragerea de investiţii

–         recrutarea

–         managementul reputaţiei şi al imaginii ţării în context politic şi diplomatic

–         modalitatea în care se promovează şi se reprezintă cultura naţională

–         comportamentul cetăţenilor când călătoresc în străinătate

–         cum interacţionează cu străinii şi în ţară

–         reflectarea imaginii ţării în mass-media internaţională

–         organizaţiile în care este membră şi ţările cu care se asociază

–         modul în care intră în competiţie cu alte ţări (pentru găzduirea de evenimente sportive sau de divertisment, forumuri internaţionale conferinţe etc)

Privind din această perspectivă, lumina care străluceşte asupra României are nevoie de restructurare şi ajustare. Are nevoie ca noi să credem în ea. Şi asta cât mai curând. Tendinţa prezisă de Wally Olins este ca în următorul deceniu, brandingul de naţiune va deveni o practică atât de comună, încât nu ne va mai surprinde ce nouă ţară îşi demarează proiectul, ci care va reuşi să o facă bine şi care nu.

Cum am lucrat?

Brandingul de naţiune este un subiect care indiferent de încărcătura agendei media incită spiritele, una din cauze fiind şi cea a neînţelegerii exacte a termenilor. Aceeaşi atitudine refractară şi chiar ostilă au întâmpinat-o şi cei doi teoriticieni şi practicieni de referinţă în domeniu, Wally Olins şi Simon Anholt.

Firesc, pentru a populariza conceptele, cei doi conchideau că în mass-media mereu când se vorbeşte despre subiectul branding se referă la produse şi imediata corelaţie cu tehnici promoţionale, într-o nuanţă peiorativă. Prima reacţie a oamenilor este că urmează să li se „vândă ţara” prin nişte cuvinte pompoase, cinice, arogante specifice publicităţii. Cam ca la detergenţi. Fără vreo miză anume, media ignoră motivele necesare demarării procesului de branding şi se cramponează de terminologie sau, mai trist, de tentativele anterioare, soldate cu scandaluri politice.

Strategia disruptivă utilizată de Simon Anholt, care propune conceptul de „Identitate Competitivă”, exprimă cel mai bine scopul procesului de branding, şi anume de a crea sinergie între managementul de brand şi diplomaţie publică, comerţ şi investiţii, turism şi promovarea exporturilor (Anholt S., Competitive Identity, Palgrave Macmillan, New York, 2007). Cu alte cuvinte, imaginea unei ţări nu ţine exclusiv de atracţiile turistice ale acesteia. Imaginea unei ţări este un construct mult mai complex, care include percepţii structurate în jurul a şase domenii cheie: exporturi, guvernare, cultura, imigraţie, oameni, turism, după cum se poate vedea raportul Anholt-GFK .

Plecând de la aceste observaţii teoretice am structurat întrebările din chestionar, încât să nu investigăm unilateral. Am vrut să cuprindem cât mai mult din întregul spectru de senzaţii, idei, sentimente care vin o dată cu rostirea unui singur cuvânt: România.