Tag Archives: turism

Jurnal de campanie- ziua 22

Azi vrem să vă cerem ajutorul (am preluat îndemnul dintr-un comentariu primit aici, pe blog) . Am scris, am întrebat, am postat, am comentat, am vorbit cu oamenii  despre Cum vrei România. Am ajuns la 644 de răspunsuri, dar nu vrem să ne oprim înainte de 1000.

Chiar, brainstorming-uri virtuale se fac? 🙂 Dacă nu, putem începe:  Voi ce aţi mai face pentru promovarea chestionarului?

Încă o dată, mulţumim.

jurnalul zilei 17

620. este o cifră pe care ne bucurăm că o rostim la 2 săptămâni de la demararea a ceea ce iniţial părea greu.

al naibii de greu. Pentru că am pornit de la o înverşunare de-a noastră personală, într-un apartament pe Lujerului, citind articolele de pe realitatea.net care urmăreau ca niste bravi câini de pază fiecare mişcare a ministerui.

înverşunare de a demonstra că dacă sunt întrebaţi, oamenii vor răspunde. pentru că le pasă unde ajunge un proiect aşa important al ministerului turismului care nu trebuie să se dezbată doar între 6-7 ochi.

şi ca să închei într-o notă pozitivă, ne gândeam să dăm o tură pe la evenimentul acesta. ce ziceţi?

Ce facem cu brandul de naţiune?

Rolul brandului de naţiune nu este acela de a rezolva problemele de imagine ale unei ţări şi atât, ci de a-i construi o imagine autentică, fundamentată realistic, din care să profite pe termen lung.

După cum bine remarca în 2007 Simon Anholt – „avansarea accelerată a globalizării înseamnă că fiecare ţară, fiecare oraş şi regiune trebuie să concureze cu toate celelalte pentru bucata ei de consumatori mondiali, turişti, investitori, studenţi, antreprenori, evenimente sportive şi culturale internaţionale, dar şi pentru atenţia şi sprijinul media internaţional, sprijinul altor guverne şi al oamenilor din alte ţări.” (Anholt S., 2007, Competitive Identity).

Mai departe de scop, brandingul de naţiune ar trebui tratat ideal ca o componentă a politicii de stat, şi nu ca o altă campanie de comunicare, complet separată de planificări, de guvernare sau dezvoltare economică. Strategia brandului este cel mai bun lucru pe care poate să-l facă o naţiune pentru a-şi atinge scopul pe termen lung prin prin probleme imediate – fie mari, fie mici – care forţează în viaţa de zi cu zi. O lecţie predată de Wally Olins ar fi că „strategia nu este ceva preţios, de păstrat în sertar şi scos la aer din când în când. Nu moare, ea respiră şi trăieşte”. Iar identitatea brandului, vizibilă în fiecare acţiune a organizaţiei, arată lumii, fie premeditat sau nu, care este această strategie.

Mai mult, conform lui Simon Anholt, strategia este susţinută, reluată, şi îmbogăţită prin fiecare act de comunicare dintre ţara respectivă şi restul lumii, ca un balans cultural ce consolidează în timp poziţionarea aleasă. Aceste acte de comunicare includ:

–         tipurile de branduri exportate de ţara respectivă

–         autopromovarea pentru comerţ

–         turismul

–         atragerea de investiţii

–         recrutarea

–         managementul reputaţiei şi al imaginii ţării în context politic şi diplomatic

–         modalitatea în care se promovează şi se reprezintă cultura naţională

–         comportamentul cetăţenilor când călătoresc în străinătate

–         cum interacţionează cu străinii şi în ţară

–         reflectarea imaginii ţării în mass-media internaţională

–         organizaţiile în care este membră şi ţările cu care se asociază

–         modul în care intră în competiţie cu alte ţări (pentru găzduirea de evenimente sportive sau de divertisment, forumuri internaţionale conferinţe etc)

Privind din această perspectivă, lumina care străluceşte asupra României are nevoie de restructurare şi ajustare. Are nevoie ca noi să credem în ea. Şi asta cât mai curând. Tendinţa prezisă de Wally Olins este ca în următorul deceniu, brandingul de naţiune va deveni o practică atât de comună, încât nu ne va mai surprinde ce nouă ţară îşi demarează proiectul, ci care va reuşi să o facă bine şi care nu.